O plimbare pe strada Stelea Spătarul

autor Anca Tudorancea

Dacă veniți spre Centrul Vechi al Bucureștiului și ajungeți aproape de strada Lipscani – la statuia Lupoaicei, un vechi dar din 1906 al orașului Roma –, puteți să vă aduceți aminte de legenda lui Romulus și Remus și de întemeierea Romei.

Dar ce legătură ar putea avea statuia Lupoaicei cu străzile din București?

Știați că există o stradă Romulus și chiar și una Remus în apropierea Căii Călărași? Pe strada Romulus se afla o celebră fabrică de trăsuri în anii 1800, construită în stil neogotic, despre care puteți afla mai multe povești tot de la Pippin cel curios.

Trecând prin Pasajul Latin – unde se află copii ale unor fresce de pe Columna Traiană, pe care le găsiți mai detaliat la Muzeul Național de Istorie a României –, vedem aceeași temă a istoriei romane care ne însoțește. Parcă și orașul vrea să ne învețe istorie.

Străzile au o istorie proprie și câteodată ne spun povești și despre cei care au locuit aici acum sute de ani.

Traversăm spre biserica Sf. Gheorghe, dar mergem pe o bucată din strada Sf. Vineri și observăm că multe străzi au numele mahalalelor / cartierelor vechi care, la rândul lor, își luau numele de la biserica din centrul lor. Biserica Sf. Vineri, dispărută în timpul demolărilor comuniste din anii ’80, era un reper important al zonei. Din clădirile rămase vedem stiluri diferite, case construite prin anii 1860–1900, care ne dau mărturie magazinelor și locuitorilor zonei, în mare parte negustori bogați. Mergem pe linia străzii Sf. Vineri și chiar aproape de linia de tramvai pentru a găsi o intrare secretă, în alt timp.

Dacă găsiți strada Stelea Spătarul, ați ajuns pe o stradă foarte specială, care păstrează încă multe comori ce așteaptă să le descoperiți și fotografiați. În urmă cu sute de ani, pe aici curgea Bucureștioara, un afluent al Dâmboviței, și multe locuri erau mlăștinoase și greu de locuit. Între timp pârâul a secat și aici sunt case.

Cine era oare Stelea Spătarul?

Spătarul era funcția pe care acest mare boier o avea, anume cel de-al doilea spătar la Târgoviște (primul spătar era purtător al sabiei și buzduganului domnului, mai târziu comandantul cavaleriei sau al armatei, în lipsa domnului). Stelea a trăit acum aproape 400 de ani și a ctitorit biserici și mănăstiri, și, așa cum ați ghicit, numele străzii vine de la numele unei mănăstiri pe care a ctitorit-o, dar care a ars în 1847 și a fost demolată mai târziu. Pe locul acestor ruine se află acum un spațiu amenajat cu vegetație. Numele străzii însă se păstrează până astăzi. Boierul a făcut mai multe ctitorii, dintre care una rămâne și astăzi în picioare la Târgoviște, biserica Stelea (construită între 1577 și 1582) situată pe strada Stelea.

În vremurile acelea Bucureștiul era orașul din jurul Curții Domnești sau Centrul Vechi cum îl numim astăzi, iar strada noastră ar fi fost una complet diferită, cu curți mari și pline de copaci, drumuri încă nepietruite și case rare.

Casa breslelor, 1862

Aici găsim una dintre cele mai vechi case de arhitect din București, casa arhitectului Luigi Lipizer, construită în stil neogotic, asemănător cu Casa Universitarilor de pe strada Pitar Moș, o altă clădire făcută de el. Impresionează multe detalii originare și în special statuile care decorează clădirea, care reprezintă tâmplari, tipografi și zugravi. Puteți să ghiciți care sunt?

O să aflați și alte clădiri construite în secolul al XIX-lea, în diferite perioade. Puteți observa, pe stradă, monograme pe gardurile de fier forjat și chiar pe pereții caselor, dar și o sumedenie de ornamente în forme de flori sau elemente geometrice.

Modernism, anii ’30

Pe lângă minunatele clădiri construite pe la 1800, vedem și clădiri cunoscute sub numele de moderniste pe care le recunoaștem după ferestrele cu formele geometrice și faimoasele ferestre mici rotunde, numite și hublou, după inspirația lor marină. Vedem motivele geometrice și observăm clădirile de la distanță, privim forma ferestrelor, dar și gardurile sau chiar decorația podelelor. Aici se află, pe strada Stelea Spătaru nr. 17, cea mai înaltă clădire construită de arhitectul Marcel Iancu. În apropiere se află o altă clădire modernistă construită de arhitectul Boris Zilberman, al cărui nume îl găsim pe o placă pusă pe fațada clădirii odată cu construcția de la numărul 8.

Casa cu geamuri bombate, 1862

Mergând pe firul străzii ajungem la celebra casă cu geamuri bombate, construită de un negustor care își avea celebra firmă „La leul de aur” pe strada Lipscani. Una dintre puținele case renovate recent, aici se pare că va exista un muzeu al farmaciei datorită ultimului locuitor legat de istoria medicinei românești.

Și nu uitați, pe strada Stelea Spătarul găsiți un proiect aparte, singura expoziție permanentă de cutii poștale, decorate manual de un artist. Așa că veți vedea aici tot felul de animale simpatice, peisaje, obiecte care spun ceva despre proprietarul casei. Simpatic, nu?

Recomand:

Alexandru Ofrim, Străzi vechi din Bucureștiul de azi, București, Humanitas, 2007.

George Potra, Din Bucureștii de ieri. Aspecte edilitar–urbanistice, vol. II, Editura Vremea, 2018.

Expozitie in strada (vinsieu.ro)

Piesa de teatru: „Pippin, pune-ți o dorință”