fbpx

Invățăturile lui Pippin

Curios din fire, Pippin scotocește într-una toate colțurile țării, și cum găsește ceva frumos durat de bunii noștri, repede trimite trimite o telegramă către prietenii săi, să le noteze și aici ca să le aflați și voi. Că așa e Pippin... nu se poate bucura singur de asemenea minunății.

  • Crăciunul cu Pippin – poveste audio

    În seara de Ajun, Pippin așteaptă o întâlnire importantă căci el, pițigoiul cel curios, are bucuria de a-l revedea pe Moș Crăciun. S-a pregătit cu povești culese din Bucureștiul de altă dată, despre magazine cu jucării și năzbâtiile copiilor. Pippin cel curios, bun și isteț iubește frumosul din jur regăsit atât în clădirile cu fațade frumos decorate cât și în oameni. Cu mult bun simț, Pippin nu uită niciodată să spună “mulțumesc” și “te rog”. “Crăciunul cu Pippin”, o poveste scrisă de Laura Hangiu. Au dat viață personajelor prin voce: Petra și Valentin Panduru. Montaj și creație audio: Valentin Panduru Un proiect de împrietenire a copiilor cu patrimoniul cultural, marca…

  • Păpușă din materiale reciclabile – textile

    Îți propunem să îți creezi propria jucărie, din câteva materiale recuperate. Cum făceau străbunii noștri când erau și ei copii Ai nevoie de: o bucată pătrată de pânză, de 10 cm (pentru corpul păpușii); e bine să fie un material mai consistent o sfoară o bucată de pânză colorată (pentru fustă) vată sau lână (pentru forma capului) Instrucțiuni: Pune în centrul bucății de pânză de 10 cm puțină vată sau lână. Împachetează pânza astfel încât să obții un triunghi, orientat cu vârful în jos. Leagă vata cu sfoară, modelând capul astfel încât acesta să fie rotund. Mâinile și mijlocul for fi și ele prinse cu sfoară ca în figură. Pentru…

  • De ce-ul patrimoniului?

    Patrimoniul cultural ne este dăruit nouă de părinți, de bunici, de străbunici, de bunicii străbunicilor… și tot așa până la cei mai îndepărtați buni și străbuni ai noștri. Ce se întâmplă când primești un cadou de mare preț? Ce faci cu el? Probabil te bucuri. Poate îl apreciezi. Sau poate te gândești că nu ai ce face cu el, că te încurcă!? Da! Se poate întâmpla și acest lucru, atunci când nu cunoști valoarea celor primite în dar, drept moștenire. Dar știi ce? Patrimoniul cultural odată înstrăinat sau distrus nu mai poate fi recuperat niciodată. De aceea te invităm ca înainte să ai un răspuns, înainte de a acționa în…

  • Jocurile?

    Bunicii, străbunicii sau, și mai departe în timp, stră-stră-stră-buncii noștri nu au fost mereu așa cum i-am cunoscut noi sau cum am auzit vorbindu-se despre ei. Au fost la rândul lor copii și, ca oricărui copil, le plăceau jocurile și se bucurau jucându-se cu frații, cu rudele sau cu vecinii din sat. Deși viața la țară nu a fost întotdeauna ușoară, uneori chiar istovitoare, cu treburi gospodărești și îndeletniciri agricole ce nu puteau fi lăsate pe mai târziu, copiii și-au găsit mereu un timp al lor, un timp pentru joacă. Jocuri de odinioară „Ineluș învârtecuș” Se alege unul dintre copii (în funcție de cum a ieșit la numărătoare) care să…

  • Când, cum și unde au apărut satele?

    În marea lor majoritate, satele din țara noastră sunt atestate fie în perioada feudală (începând cu sec. al XIII-lea până în sec. al XVIII-lea), fie sunt așezări noi, apărute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai ales ca urmare a împroprietăririlor datorate reformelor agrare din anii 1864, 1921, 1945.Atestarea satului, deci dovada existenței lui printr-un document oficial, nu coincide întotdeauna cu apariția satului, pentru că documentele au fost adesea întocmite mai târziu; vorbim, de fapt, de așezări mult mai vechi, pe care ni le confirmă și cercetările arheologice. Tipuri de așezări rurale, după modul de formare: sate matcă, existente la întemeierea Principatelor Române (Țara Românească, Moldova și Transilvania).…

  • Patrimoniul cultural?!

    Știai că? Patrimoniul cultural se clasifică în: - patrimoniu material - mobil (tablouri, obiecte ce pot fi mutate) - imobil (case, palate, biserici) - patrimoniu imaterial (obiceiuri, datini, meșteșuguri)

  • Casele tradiționale

    Casele tradiționale românești au în comun modul de așezare a camerelor, aspectul exterior cu unele decorații și prispa (un fel de terasă acoperită). Aceasta din urmă are mai multe denumiri de la o regiune la alta: prispă (în majoritatea zonelor din țară), verandă, cerdac (zona de câmpie, în Delta Dunării sau la Mare), târnaț (nordul Transilvaniei) etc. Locuințele din zona de câmpie sunt asemănătoare cu cele din zona de munte și deal, însă sunt mai mici de înălțime și cu acoperișuri mai plate, fiind astfel adaptate climei puțin ploioase și cu vânturi puternice.Acestea au fost mai întâi de tip monocelular, deci cu o singură cameră. S-a trecut apoi la casa…

  • Jucăriile?

    În ceea ce privește jucăriile, copiii de altădată de la sate nu aveau multe astfel de instrumente ale distracției. Cei mai norocoși dintre ei aveau 2-3 jucării cumpărate de la târguri, în special „cucoși muzicali, clanete (clarinete), ocarine, sunători, mustăți care se întind în lături fluerând etc.”, însă marea majoritate a jucăriilor pe care le aveau, erau meșterite chiar de ei sau de frații mai mari. De aceea, multe dintre jucăriile copiilor erau niște improvizații din cele mai neașteptate materiale. Așa își făceau un fel de balon din bășica de la animalele sacrificate care, după ce era spălată și curățată, se umfla cu o țeavă și, legată la gură ca…