Hai la drum – Micul Trianon de la Florești

Este un domeniu vast care cuprinde 150 ha de pajiști și grădini, un palat, o biserică din secolul al XIX-lea, un castel de apă, fântâni, o ghețărie și un beci. Atmosfera locului îi determină pe mulți dintre organizatorii evenimentelor culturale să aleagă acest loc pentru desfășurarea de concerte și spectacole în aer liber, conferințe, concursuri sau parade de echitație.
Domeniul a aparținut boierului Gheorghe Grigore Cantacuzino, căruia i se spunea Nababul pentru că era foarte bogat și un important om politic ce a avut pe rând diferite funcții: primar al capitalei, ministru în diferite guverne și de două ori prim ministru al țării în perioada 1899-1907. Așadar, odată cu palatul de la Bușteni începe și construcția palatului de la Florești. De planurile palatului se ocupă arhitectul Ioan D. Berindey.
Modelele după care s-a construit la Florești sunt Micului Trianon și Marelui Trianon din Grădinile de la Versailles. Grădina din fața palatului a fost concepută tot în stilul celor din Franța, de un peisagist francez, Emile Pinard. Palatul era dotat cu apă curentă și sistem de încălzire centrală. Turnul de apă din incinta parcului seamănă ca și arhitectură cu Turnul Chindiei din Târgoviște.

Din păcate, proprietarul, Gheorghe Grigore Cantazino, a murit răpus fulgerător de pneumonie, în 1913, când construcțiile de la domeniul Florești se apropiau de final iar fiul lui nu a fost interesat să ducă lucrările la bun sfârșit. Și cum orice clădire care este lăsată în uitare începe să se degradeze treptat, așa s-a întâmplat și cu frumosul palat de la Florești. Mai apoi lucruile au mers din ce în ce mai rău pentru acest loc: a venit Primul Război Mondial și se zice că germanii au dărâmat sobele și au luat teracota cu ei, mai mult, au lăsat clădirea fără acoperiș deoarece tabla de cupru le era utilă la fabricarea gloanțelor, mai târziu rușii ajunși aici în cel de-al Doilea Război Mondial au devastat totul și au furat tot ce mai era de valoare.

Cutremurele, trecerea domeniului în administrația statului, perioada comunistă care a transformat locul într-o unitate de dresaj canin și apoi în sanatoriu pentru îngrijirea bolnavilor de tuberculoză au adus grave neajunsuri întregului complex construit. Ce să mai spunem despre actele de vandalism ale oamenilor care au demolat pereți pentru a folosi în propriile lor gospodării materialele de construcție sustrase de pe acest domeniu.
După revoluție domeniul a fost retrocedat urmașilor. S-au făcut unele intervenții pentru ca partea construită să nu se mai degradeze la fel de alert. În prezent Micul Trianon este locul care adună pentru concerte în aer liber sau concursuri de echitație mii de oameni. De Ziua copilului, 1 iunie, se organizează chiar parade cu ponei.

• 

• 

• 

Text de Aura Eftimie, Anca Dină, Maria-Magdalena Drobotă

* Acest text se regăsește în cartea „În inima satului. Pippin zboară la ţară“, autori: Laura Hangiu, Andreea Zamfira, Ramona Ungureanu, Aura Venin, Aura Eftimie, Maria-Magdalena Drobotă, Anca Dină; volum coorodnat de Anca Dină, Editura ACS, Bucureşti, 2020