autor Anca Tudorancea Marcel Iancu (1895–1984), arhitectul DADA Arhitectul Marcel Iancu influențează modernizarea Bucureștiului în anii 1927–1938 (Geo Şerban menționa că au fost identificate 36 de locuințe cu semnătura acestuia, multe absente din unele trasee culturale de dată recentă). A fost în același timp sculptor, pictor, arhitect, scenograf și unul dintre fondatorii mișcării artistice europene DADA. DADA? Dadaiștii, oamenii care practicau arta în stilul DADA, au fost ca niște artiști teribili, care se jucau de-a contraarta, protestau împotriva regulilor, foloseau colaje, montaje fotografice și se inspirau mult din felul în care se joacă copiii. Era și un mod de a protesta împotriva Primului Război Mondial. În fapt, există mai multe…

autor Laura Hangiu În vremurile trecute, Bucureștiul era împărțit nu în cartiere – așa cum le spunem noi astăzi –, ci în mahalale. Acest termen, pe care în prezent îl folosim adesea cu un sens negativ, desemna atunci un cartier, indiferent dacă acesta se afla în centru sau la marginea orașului. Împărțirea Bucureștiului în mahalale s-a făcut în funcție de un reper urban important: etniile ce locuiau în zonă, meseriile care se practicau sau numele bisericii. Însă, după 1830, când în București ajung influențele vieții occidentale, mahalale au rămas doar acele cartiere mărginașe ce și-au păstrat modul de viață aproape rural. Cum centrul orașului s-a modernizat rapid, diferența dintre zonele…

autor Laura Hangiu În Bucureștiul de demult, adică în Bucureștiul de acum mai bine de 200 de ani, oamenii mergeau nu pe străzi cu trotuare așa cum ne plimbăm noi astăzi. Ulițele Aceste drumuri, ce nu aveau nume și care semănau mai degrabă cu niște poteci strâmte și întortocheate, mergeau de la o casă la alta ocolind gropi, băltoace, pomi sau vreun munte de nisip adus pentru construirea unei case. Ele semănau foarte mult cu ulițele de la sat, mai exact cu acele poteci înguste, cu pământ bătătorit mărginite de o parte și de alta de case. Podurile Existau însă, pe lângă ulițe, pe care era o adevărată aventură să…

Iluminatul public în București autor Laura Hangiu De îndată ce se lăsa întunericul, toate străzile Bucureștiului deveneau foarte tăcute. Asta pentru că, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, podurile (străzile) și ulițele orașului nu erau luminate. Dar acest lucru nu se întâmpla doar în București, ci şi în toate marile orașe ale lumii. Astfel că, după lăsarea întunericului, toată lumea era în case, iar pe străzi nici picior de om. Se mai pomenea ca un boier să întârzie în oraș (cu treburi sau la vreo petrecere) și atunci trebuia să se întoarcă pe întuneric cu caleașca. Doar că, pentru el, nu era atât de întuneric, deoarece, pe lângă caleașcă, mergeau…

autor Laura Hangiu Există multe case în cartierul Botez, încă și mai multe în tot Bucureștiul, iar printre toate acestea, una este cu adevărat specială. În anul 1861, Petrache Dancovici și-a construit pe strada Radu Calomfirescu, la nr. 15, o casă de cărămidă, cu ferestre înalte de aproape 2 metri pe care a acoperit-o cu tablă. Într-adevăr, până aici această casă nu pare cu nimic ieșită din comun; și atunci ce face ca ea să fie diferită de toate celelalte construite în cartierul Botez? Geamurile bombate Ferestrele înalte de 2 metri de pe fațadele casei au două rânduri de cercevele (cadrul în care este fixat geamul la o fereastră sau…

Istorie și timp între Calea Moșilor, Calea Călărași și strada Mântuleasa autor Anca Tudorancea Străzile încep să aibă nume în București după 1831, până atunci fiind numerotate după sectoare (care nu aveau numere, ci culori: albastru, galben, negru, verde, roșu). Cele despre care vorbim se află în zona sectorului negru. De unde vine numele unei străzi? Chiar și tăblițele sau numele străzilor pot să arate ce s-a întâmplat aici acum 100 sau chiar 200 de ani. În zonele cele mai noi ale orașului ele nu mai au o istorie veche și sunt alese de funcționari ai primăriei, devin zone cu nume de compozitori, flori, râuri etc. De exemplu, strada Sebastian…