• Case tradiționale – evoluție

    Până la începutul secolului al XIX-lea locuințele aveau o singură cameră, foarte spațioasă, însă cu greu puteau fi numite case. Un colț din camera de locuit era ocupat de vatră, pe care se afla un cuptor făcut din lut. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, locuința începe să-și piardă înfățișarea sărăcăcioasă și crește în suprafață. De afară se intra în tindă, care era așezată în partea de apus (vest) a casei; în fundul tindei se afla o cameră mai mică, numită „cămară”, care servea ca bucătărie și cameră de locuit.Afară, în jurul pereților de răsărit (est), miazăzi (sud) sau apus (vest), se aflau prispe înalte de 0,5 m…