– Cred că îți dai prea mare importanță! La fel de ușor ar putea renunța și la tine, dacă un vierme din acela urât ar începe să-și sape canale în interiorul tău. – Vierme, vierme, vierme. E o larvă. Ți-am spus de o mie și o sută de ori. E o larvă rea care mănâncă din mine și iese la suprafață când se face mare. Abia atunci se transformă într-un gândăcel mic și păros. Și pentru cultura ta generală, se numește car. – Car, necar, pe mine nu mă poate mânca nimeni. Ar fi prea dureros – un sunet metalic răsună în cameră. – Pardon, scuză-mă, iartă-mă că trebuie să îți…

Dacă pentru jocul ales este nevoie de a împărți anumite roluri pe care jucătorii le vor avea atunci, înainte de a începe jocul, se face alegerea în felul următor: Unul dintre copii stă în mijloc, ceilalți, așezați în fața lui, vor forma o jumătate de cerc. Copilul din mijloc începe să spună una dintre formulele de mai jos, arătând cu degetul sau atingând în piept pe fiecare copil, inclusiv pe sine, atunci când pronunță câte o silabă (marcată cu accent grav în formulele de mai jos). Numărătoarea se va face fie de la dreapta la stânga, fie de la stânga la dreapta, dar respectând ordinea în care s-au așezat copiii.…

Îți propunem să îți creezi propria jucărie, din câteva materiale recuperate. Cum făceau străbunii noștri când erau și ei copii Ai nevoie de: o bucată pătrată de pânză, de 10 cm (pentru corpul păpușii); e bine să fie un material mai consistent o sfoară o bucată de pânză colorată (pentru fustă) vată sau lână (pentru forma capului) Instrucțiuni: Pune în centrul bucății de pânză de 10 cm puțină vată sau lână. Împachetează pânza astfel încât să obții un triunghi, orientat cu vârful în jos. Leagă vata cu sfoară, modelând capul astfel încât acesta să fie rotund. Mâinile și mijlocul for fi și ele prinse cu sfoară ca în figură. Pentru…

Bunicii, străbunicii sau, și mai departe în timp, stră-stră-stră-buncii noștri nu au fost mereu așa cum i-am cunoscut noi sau cum am auzit vorbindu-se despre ei. Au fost la rândul lor copii și, ca oricărui copil, le plăceau jocurile și se bucurau jucându-se cu frații, cu rudele sau cu vecinii din sat. Deși viața la țară nu a fost întotdeauna ușoară, uneori chiar istovitoare, cu treburi gospodărești și îndeletniciri agricole ce nu puteau fi lăsate pe mai târziu, copiii și-au găsit mereu un timp al lor, un timp pentru joacă. Jocuri de odinioară „Ineluș învârtecuș” Se alege unul dintre copii (în funcție de cum a ieșit la numărătoare) care să…

În ceea ce privește jucăriile, copiii de altădată de la sate nu aveau multe astfel de instrumente ale distracției. Cei mai norocoși dintre ei aveau 2-3 jucării cumpărate de la târguri, în special „cucoși muzicali, clanete (clarinete), ocarine, sunători, mustăți care se întind în lături fluerând etc.”, însă marea majoritate a jucăriilor pe care le aveau, erau meșterite chiar de ei sau de frații mai mari. De aceea, multe dintre jucăriile copiilor erau niște improvizații din cele mai neașteptate materiale. Așa își făceau un fel de balon din bășica de la animalele sacrificate care, după ce era spălată și curățată, se umfla cu o țeavă și, legată la gură ca…