fbpx
  • Crăciunul cu Pippin – poveste audio

    În seara de Ajun, Pippin așteaptă o întâlnire importantă căci el, pițigoiul cel curios, are bucuria de a-l revedea pe Moș Crăciun. S-a pregătit cu povești culese din Bucureștiul de altă dată, despre magazine cu jucării și năzbâtiile copiilor. Pippin cel curios, bun și isteț iubește frumosul din jur regăsit atât în clădirile cu fațade frumos decorate cât și în oameni. Cu mult bun simț, Pippin nu uită niciodată să spună “mulțumesc” și “te rog”. “Crăciunul cu Pippin”, o poveste scrisă de Laura Hangiu. Au dat viață personajelor prin voce: Petra și Valentin Panduru. Montaj și creație audio: Valentin Panduru Un proiect de împrietenire a copiilor cu patrimoniul cultural, marca…

  • Pippin zboară la țară – poveste audio

    Dragi copii, povestea noastră ne invită să mergem la țară, pe urmele Pițigoiului Pippin, într-o vânătoare de comori arhitecturale ascunse într-un sat nici mare, nici mic, cu străduțe nici prea late, nici prea înguste, nici prea drepte, nici prea întortocheate. Dar oare unde ar putea fi acest sat și mai ales, cine este Pippin?

  • Când, cum și unde au apărut satele?

    În marea lor majoritate, satele din țara noastră sunt atestate fie în perioada feudală (începând cu sec. al XIII-lea până în sec. al XVIII-lea), fie sunt așezări noi, apărute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai ales ca urmare a împroprietăririlor datorate reformelor agrare din anii 1864, 1921, 1945.Atestarea satului, deci dovada existenței lui printr-un document oficial, nu coincide întotdeauna cu apariția satului, pentru că documentele au fost adesea întocmite mai târziu; vorbim, de fapt, de așezări mult mai vechi, pe care ni le confirmă și cercetările arheologice. Tipuri de așezări rurale, după modul de formare: sate matcă, existente la întemeierea Principatelor Române (Țara Românească, Moldova și Transilvania).…

  • Casele tradiționale

    Casele tradiționale românești au în comun modul de așezare a camerelor, aspectul exterior cu unele decorații și prispa (un fel de terasă acoperită). Aceasta din urmă are mai multe denumiri de la o regiune la alta: prispă (în majoritatea zonelor din țară), verandă, cerdac (zona de câmpie, în Delta Dunării sau la Mare), târnaț (nordul Transilvaniei) etc. Locuințele din zona de câmpie sunt asemănătoare cu cele din zona de munte și deal, însă sunt mai mici de înălțime și cu acoperișuri mai plate, fiind astfel adaptate climei puțin ploioase și cu vânturi puternice.Acestea au fost mai întâi de tip monocelular, deci cu o singură cameră. S-a trecut apoi la casa…

  • Jucăriile?

    În ceea ce privește jucăriile, copiii de altădată de la sate nu aveau multe astfel de instrumente ale distracției. Cei mai norocoși dintre ei aveau 2-3 jucării cumpărate de la târguri, în special „cucoși muzicali, clanete (clarinete), ocarine, sunători, mustăți care se întind în lături fluerând etc.”, însă marea majoritate a jucăriilor pe care le aveau, erau meșterite chiar de ei sau de frații mai mari. De aceea, multe dintre jucăriile copiilor erau niște improvizații din cele mai neașteptate materiale. Așa își făceau un fel de balon din bășica de la animalele sacrificate care, după ce era spălată și curățată, se umfla cu o țeavă și, legată la gură ca…