Geamuri bombate – vechi și noi

autor Laura Hangiu

Există multe case în cartierul Botez, încă și mai multe în tot Bucureștiul, iar printre toate acestea, una este cu adevărat specială. În anul 1861, Petrache Dancovici și-a construit pe strada Radu Calomfirescu, la nr. 15, o casă de cărămidă, cu ferestre înalte de aproape 2 metri pe care a acoperit-o cu tablă. Într-adevăr, până aici această casă nu pare cu nimic ieșită din comun; și atunci ce face ca ea să fie diferită de toate celelalte construite în cartierul Botez?

Geamurile bombate

Ferestrele înalte de 2 metri de pe fațadele casei au două rânduri de cercevele (cadrul în care este fixat geamul la o fereastră sau la o ușă), iar în cele din afară sunt montate geamuri bombate. Având această formă, trecătorii nu pot vedea din afară ce se întâmplă în casă, în schimb, cei din casă pot privi pe fereastră, și asta fără să poată fi văzuți. La mijloc nu e vreo magie sau vreo putere supranaturală a oamenilor care trec pragul casei, ci are legătură cu legile fizicii despre care pot spune doar atât: convex!

Dar nu toate geamurile bombate sunt la fel de frumoase precum cele de la casa lui Petrache Dancovici. Acestea au fost comandate și aduse din Viena și proveneau de la un atelier sau de la o fabrică de sticlă care, cel mai probabil, producea manual obiecte din sticlă. Marea diferență dintre aceste ferestre bombate și cele pe care deseori le vedem la casele noi sau la cele vechi, unde ușile sau ferestrele au fost înlocuite, este dată atât de aspectul de oglindă al celor noi, cât și de ramele din plastic în care ochiurile de geam au fost fixate. Dar diferită este și curbura sticlei care, la geamurile bombate obținute manual, nu este atât de mare precum cea a sticlei termopan pe care, din păcate, o vedem din ce în ce mai des.

Și încă ceva: un obiect făcut manual va fi de cel puțin 137 de ori mai valoros decât un obiect realizat industrial.

***