Stilul Art Nouveau sau Arta Nouă

autor Oana Marinache

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în ultimul deceniu, artiștii din Occident încearcă să se rupă de stilurile vechi, istoriste și să creeze într-o manieră nouă. În unele zone, printre care și la noi, dincolo de Carpați, elementele de noutate ajung mai târziu, abia în primul deceniu al secolului XX. Uneori o să întâlniți chiar denumirea de Arta 1900 pentru această perioadă. Noua tendință poartă diferite alte denumiri, în funcție de spațiul și mișcările artistice regionale: Art Nouveau la Paris, Secession la Viena, Jugendstil în centrele germane, Stile Liberty în Italia.

Ca element definitoriu este considerat stilul liniei șerpuitoare sau al lianei asimetrice, predominând motivele vegetale, volutele, entrelacurile, torsadele, curbele, figurile feminine unduitoare, păsările exotice. Toate acestea se doreau a fi reprezentări naturale, în opoziție cu rigoarea și sobrietatea întâlnite anterior, dar uneori au ajuns să fie mai degrabă manifestări fantastice, extrem de pitorești și bogat ornamentate.

Pentru că anumite zone din țara noastră au fost multă vreme sub diferite alte ocupații, de exemplu Transilvania s-a aflat în Imperiul Austro-Ungar până la Primul Război Mondial, stilul Secession este mult mai des întâlnit acolo. Arhitecții maghiari și austrieci au lucrat pentru elita din fostul Imperiu și chiar și puținii arhitecți sau constructori români s-au pregătit la facultăți din Budapesta şi Viena. Exemplele cel mai bine conservate se păstrează în Timișoara, Arad, Târgu Mureș, Cluj, Sibiu, iar Oradea a fost desemnată recent „cea mai bună destinație Art Nouveau”.

În sud, în centrele urbane din Vechiul Regat nu s-au construit nici atât de multe clădiri Art Nouveau, iar multe clădiri prezintă doar unul sau două elemente Art Nouveau, fără să fie concepute unitar și în exterior, și în interior. Abia la Expoziția Generală din 1906 întâlnim pavilioane Art Nouveau, însă acest stil nu s-a bucurat de un succes atât de mare la publicul român de până în Război.

Merită să facem însă o observație legată de artele minore, care cunosc o răspândire mult mai rapidă și la diferite pături sociale, atât la clasa de mijloc, cât și în reședințele elitelor. Astfel întâlnim piese mici de mobilier (rafturi, măsuțe), argintărie, bijuterii, lămpi, feronerie de gard, frize, sticlărie, sobe, modele de tapet sau textile Art Nouveau, chiar dacă interioarele nu sunt realizate în acest stil.

O altă categorie a artelor vizuale unde întâlnim elemente decorative fascinante este cea a graficii publicitare, a afișelor de expoziții sau reprezentații de teatru și film și a publicațiilor tipărite.

Am lăsat pentru final exemplul cel mai cunoscut din țara noastră. Cazinoul din Constanța este poate cea mai frumoasă clădire Art Nouveau şi se află amplasat pe malul mării. A fost proiectat de arhitectul român-elvețian Daniel Renard și a fost construit între 1909 şi 1910, cu unele intervenții ale lui Petre Antonescu și Victor Stephănescu, precum și structura creată de inginerul Anghel Saligny. În prezent este în curs de restaurare și sperăm ca în curând să ne bucurăm de toate elementele lui, atât exterioare, cât și interioare.

***