Reguli simple în zone cu patrimoniu construit

Domeniul patrimoniului cultural aparține din punct de vedere profesional mai multor specialiști, fiind un domeniu multidisciplinar: arhitecți  urbaniști, restauratori, structuriști, arheologi, muzeografi, istorici de artă etc. La nivelul orașului și al clădirilor, cei care lucrează cel mai mult cu patrimoniul construit sunt arhitecții și urbaniștii.

Dacă arhitectul este profesionistul care proiectează clădiri și construcții, cel care face planurile casei, desenează fațadele și organizează interiorul, astfel încât să obțină o casă utilă, rezistentă și frumoasă, urbanistul este cel care creează regulile orașului sau ale satului. El ne spune cât de înalt avem voie să construim, la ce distanță față de celelalte clădiri, ce materiale și ce culori putem folosi. Regulile stabilite de urbanist sunt urmate de arhitect la proiectarea unei case pentru a se asigura respectarea contextului urban și integrarea armonioasă a clădirii noi între clădirile existente.

Regulile sunt stabilite în funcție de istoria și evoluția zonei, în funcție de arhitectura clădirilor existente și de dorințele oamenilor din localitatea respectivă.

În cadrul Zonelor Construite Protejate, în inima orașului sau în ansambluri urbane valoroase trebuie respectate reguli suplimentare pentru a se asigura protejarea monumentelor și a țesutului urban istoric (format din străzi, parcele și clădiri), în general.

Pentru ca urbaniștii, specialiști în patrimoniu construit (urbanism istoric) să creeze regulile în zonele valoroase, trebuie mai întâi să cunoască foarte bine zona de oraș pentru care formulează reguli. Sunt studiate planurile și hărțile istorice pentru a marca cele mai vechi străzi și clădiri, sunt parcurse istoriile localității (monografiile, viziunea călătorilor străini, dicționarele istorice și geografice etc.).

După tot acest parcurs, principalele reguli rezultate în zonele cu patrimoniu construit se refera la:

• protejarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și a clădirilor cu valoare arhitecturală și ambientală
• respectarea zonei de protecție a monumentelor istorice prin păstrarea zonelor de vizibilitate a acestora: trebuie să vedem un monument istoric din spațiul public fără a avea obstacole vizuale agresive (clădiri noi care pitesc monumentul istoric, reclame de mari dimensiuni, aparate de aer condiționat etc)
• respectarea regimului de înălțime al zonei istorice (dacă sunt clădiri parter sau P+1, nu avem voie cu clădiri noi, mai înalte: 4-10 etaje sau mai mult)
• respectarea materialelor și culorilor specifice zonei protejate (tâmplărie din lemn, învelitori din materiale ceramice etc)
• interzicerea reclamelor de mari dimensiuni
• interzicerea materialelor lucioase și a culorilor stridente atât la clădirile existente, cât și la clădirile noi
• necesitatea trotuarelor largi și a pistelor de biciclete care să permită deplasările nemotorizate pentru diminuarea poluării care afectează fațadele clădirilor istorice și, mai ales, sănătatea oamenilor

.

Dacă o casă trebuie să fie frumoasă la interior pentru proprietarii care o vor locui, aceeași casă trebuie să fie frumoasă la exterior pentru toți cei care o vor vedea din stradă (atât proprietari cât și vecini sau trecători).

.

De aceea, trebuie respectate regulile generale ale cartierului, ale orașului. Regulile urbanistice ajută ca viața între clădiri a oamenilor să fie mai plăcută, să avem străzi mai frumoase atât pentru noi, locuitorii, cât și pentru turiști.

Text: Ramona Ungureanu, urbanist