Intrușii în arhitectură

Totul în jurul nostru evoluează, se schimbă odată cu trecerea timpului. Este și cazul patrimoniului construit.

Când vorbim despre clădiri istorice, trecerea timpului acționează în două feluri, fie adaugă valoare monumentelor (ele reprezintă legătura cu trecutul, povestesc istoria), fie le deteriorează. Un rol important în starea de conservare a monumentelor istorice îl avem noi, oamenii, atât specialiști din domeniu, cât și oameni obișnuiți (proprietari, utilizatori).

În funcție de atitudinea noastră față de patrimoniu, intervin INTRUȘII.

Intrușii se manifestă atât în cadrul unui ansamblu urban/rural valoros, cât și la nivelul unei fațade istorice. Ei apar atunci când patrimoniul nu este cunoscut, înțeles, respectat și prețuit.

Intrușii la nivel de ansamblu urban / rural valoros

Se întâmplă să identificăm intruși chiar și în zonele istorice valoroase ale unei localități, în inima orașului sau în Zonele Construite Protejate. În acest caz, intrușii sunt reprezentați de nerespectarea regulilor specifice ale zonei istorice, referitoare la regimul de înălțime al clădirilor, la distanța dintre acestea, la culorile și materialele utilizate la realizarea clădirilor noi.

Apar, astfel, clădiri foarte înalte, de 4 – 10 niveluri, între case parter sau P+1, care formau un ansamblu coerent, un cartier plăcut atât pentru locuitorii săi, cât și pentru vizitatori. Intrușii înalți sunt agresivi prin nerespectarea intimității locului, prin neadaptarea la context.

În mod similar se întâmplă și în cazul nerespectării materialelor și culorilor specifice locului (alb, crem în Muntenia, culori pastelate diverse în Transilvania). Utilizarea în exces a sticlei (pereți cortină), a metalului, a materialelor lucioase sau stridente într-un cartier istoric, în care predomină cărămida (aparentă sau zugrăvită), învelitorile din materiale ceramice, o suprafață vitrată limitată (ferestre de forme și dimensiuni specifice; predomină plinul, în detrimentul golului), înseamnă neînțelegerea contextului valoros.

Intrușii mai pot fi reprezentați de:

• modificarea clădirilor istorice prin supraetajări sau mansardări care schimbă volumetria clădirii, proporțiile acesteia
• nerespectarea alinierii clădirilor istorice în cazul amplasării unei clădiri noi: clădirea nouă este amplasată fie prea în față, fie prea în spate față de clădirile de patrimoniu
• utilizarea artei urbane (graffiti) pe fațadele clădirilor istorice

Intrușii la nivelul fațadei unei clădiri de patrimoniu

În cazul fațadei unei clădiri istorice putem întâlni la fel de mulți intruși. Aceștia apar atunci când în clădire locuiesc mai multe persoane și fiecare repară sau face modificări / adăugiri doar în zona ferestrelor care îi aparțin. Apar, astfel, aparate de aer condiționat, ferestre din pvc („termopan”) în locul celor istorice din lemn, izolație termică și culori diferite pe aceeași fațadă, închideri de balcoane și cursive sau reclame stridente care acoperă o mare parte din parterul clădirii sau chiar și etaje în cazul publicității de exterior de mari dimensiuni.

Pentru evitarea acestor intruși este necesară o restaurare de ansamblu, a întregii fațade și respectarea elementelor istorice valoroase ale acesteia: tâmplăria de lemn, forma și dimensiunea ferestrelor, culoarea unitară, respectarea deschiderilor istorice (balcoane, foișoare, cursive), folosirea materialelor tradiționale etc.

Acești intruși, atât în cazul ansamblurilor urbane / rurale, cât și în cazul fațadelor istorice pot fi evitați prin respectarea unor reguli clare stabilite de specialiști în zonele istorice, dar și prin informare, prin învățarea a ceea ce înseamnă frumosul și respectarea acestuia.

Text: Ramona Ungureanu, urbanist