Hărțile și planurile istorice
Acolo-s multe țări și continente
Te conduce dacă te-ai pierdut
Nu poți da greș cu ea
Și se află-n clasa ta
.
Harta este o reprezentare grafică în plan orizontal (este ca și cum am vedea din avion sau o imagine din google maps) a suprafeței pământului (totală sau parțială: sunt reprezentate continente, țări, județe, localități), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție (pe o foaie de desen pot încăpea una sau mai multe localități, mai multe județe sau țări, care reprezintă mii de km în realitate, dar doar câțiva cm pe foaie) și întocmită pe baza unei proiecții cartografice (după reguli stabilite de geografi, topometriști ș.a.).
Localitățile din țara noastră sunt reprezentate încă din cele mai vechi timpuri în hărți și planuri istorice. Acestea sunt mărturii ale existenței așezărilor, sate și orașe, pe teritoriul țării noastre. Datorită lor putem vedea cum au evoluat sau cum s-au modificat localitățile pe care le populăm.
.
Arhivele Naționale ale României, Sediul central, Ministerul de Interne, Direcțiunea Administrațiunei Județiane și Comunale, Dosar relativ la planul orașului R. Sărat, 1895, D. nr. 2236/1895
Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Ilfov Vrancea, Colecția de Planuri și hărți, H14, Harta administrativă a județului Putna realizată de Institutul Cartografic „Unirea Brașov”, scara 1:300.000
.
Compararea planurilor istorice ne permite să spunem cât de vechi este țesutul urban al localității, format din: străzi, parcele și case, care este inima orașului, zona cu cea mai mare însemnătate istorică.
Hărțile și planurile istorice sunt conservate în Arhivele Naționale ale României, o parte din ele se regăsesc chiar în arhivele internaționale în funcție de ocupațiile care au existat pe teritoriul țării noastre: planurile Transilvaniei se găsesc în arhivele din Ungaria și Austria, cele ale Dobrogei în Turcia și Rusia; de asemenea, aceste documente valoroase se găsesc în bibliotecile naționale și județene sau cele ale marilor universități.
.
Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Călărași, Primăria orașului Călărași, 9/1922, Planul orașului Călărași 1922
.
Cele mai ușor de identificat pe planurile istorice sunt bisericile, ansamblurile mănăstirești, spitalele monument istoric, parcurile și cele mai importante trasee din oraș (străzile, bulevardele).
Hărțile și planurile istorice au fost realizate la comanda conducătorilor țării, a voievozilor care au stăpânit Țările Române și au fost folosite adesea în cadrul războaielor, dar și pentru recensămintele locuințelor sau pentru modernizarea localităților: trasarea bulevardelor moderne, dezvoltarea cartierelor de locuit, amenajarea parcurilor cu ajutorul celor mai vestiți peisagiști ai vremii.
În mediul rural, la sate, hărțile și planurile au fost folosite pentru reprezentarea moșiilor (terenurile vaste cu lacuri, păduri, pășuni și terenuri agricole ale boierilor), a vetrelor de sat (inima așezării), pentru reorganizarea / ordonarea satelor sau pentru împroprietărirea țăranilor fără pământ.
Cele mai cunoscute hărți din Muntenia, care reprezintă toate localitățile din vechea regiune istorică, Valahia, sunt Harta Specht de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1791) și Harta Szathmary (Charta României Meridionale) din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1864). Pentru zona Transilvaniei, cele mai populare sunt ridicările topografice iozefine (1769-1773, 1853-1858 / 1869-1870, 1869-1887), care reprezintă primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic, din care a făcut parte și regiunea istorică a Ardealului. Și exemplele pot continua pentru toate regiunile istorice. În aceste planuri și hărți putem observa care era poziția inițială a unei localități, dacă ea a fost strămutată / sistematizată, câte clădiri avea și din ce materiale erau realizate, câte biserici și de ce resurse naturale dispunea.
Aceste documente reprezintă patrimoniu cultural mobil și trebuie conservat atât pentru valoarea artistică, cât și pentru vechimea și informațiile valoroase pe care le cuprind.
.
.
Text: Ramona Ungureanu, urbanist
