Fuga Lolelor (Urzelnlauf): sărbătoare cu măști, pentru alungarea răului

În Transilvania, Fuga Lolelor este una dintre cele mai vechi sărbători ale sașilor. Pentru că astăzi au mai rămas puțini sași în România, sărbătoarea continuă astăzi cu participarea largă a românilor din zonele transilvane, în special a copiilor și tinerilor.

Este o sărbătoare care are loc în ianuarie sau februarie (la Agnita, Cincu, Sibiu), cu măști înfricoșătoare, care ne trimit cu gândul și la mascaronii ce străjuiesc intrările și ferestrele caselor vechi.

Localnicii poartă măștile și costumele de lolă. Se preschimbă astfel în niște personaje de temut, personaje menite a alunga iarna, spiritele rele și tot ce este rău.

Legenda

Atestată prima oară în 1689, legenda Lolei (în germană, Urzel) ne poartă în vremurile de demult ale asediilor otomanilor. Se spune că, la un moment dat, pentru a ține piept acestora, locuitorii Agnitei au trebuit să se retragă în interiorul cetății, iar situația a devenit și mai grea odată cu instalarea foametei aici. Din rândul asediaților, care își pierduseră speranța, s-a ridicat Ursula, fiica foarte curajoasă a unui blănar. Aceasta s-a îmbăcat în zdrențe, a pus pe deasupra blănuri de iepure, vulpe și urs, s-a încins cu talăngi și, purtând în mâini un bici de vite, a pornit spre poarta cetății. S-a îndreptat apoi, amenințătoare, spre otomanii care pregăteau un nou atac. Ursula a reușit să îi pună pe fugă pe asediatori. De atunci, agnițenii cinstesc amintirea Ursulei prin sărbătoarea a cărei denumiri ne duce cu gândul la aceasta (Urzelnlauf), transformându-se în lole (Urzeln), adică îmbrăcând costumele inspirate de această eroină a cetății și imitându-i totodată curajul.

Costumația lolelor

Măștile lolelor au trăsăturile diavolului, sunt înfricoșătoare, iar costumele, realizate din panglici negre, lungi, creează imaginea unor monștri mițoși. Din costumația lolei trebuie să facă parte: masca, blana de vulpe, coada împletită din cânepă, simbolul sau însemnele cetei (n.a., spre exemplu, râma, un urs, o inimă, mocănița etc.) – pentru că lolele sunt organizate în cete, fiecare ceată fiind condusă de un staroste –, numărul lolei („1” este purtat de însuși starostele cetei), batistă albă, cămașă cu panglici negre, o banderolă (pe umăr) cu culorile roșu și albastru (culorile-simbol ale orașelor săsești), pantalonii, o talangă mare (agățată la spate), clește pentru gogoși (pentru că participanților le sunt oferite gogoși), biciul împletit din piele, mănuși albe, încălțăminte de culoare neagră.

Urarea lolelor

Lolele izgonesc spiritele rele din toate casele pe care le colindă și unde, uneori, sunt invitate la masă (sarmale în foi de varză, rachiu sau vin, gogoși): Wir wünschen Glück in diesem Haus,/ Wir treiben mit Schelle und Peitsche/ Die Sorgen und den Ärger aus./ Unsere Lieder und Witze kann jeder hören./ Und daß wir Euch besuchen kommen,/ Beweist, daß wir Euch ehren. („Noi, norocul vi-l urăm,/ Cu talangă şi cu bice/ Griji, necazuri alungăm./ Tot cu cântec şi cu glume,/ Atunci când vă vizităm,/ Doar de bine vă urăm.”

Alte sărbători înrudite

Fuga Lolelor prezintă asemănări importante (folosirea măștilor și a costumelor mițoase, ideea alungării spiritelor rele) cu alte sărbători vechi din Transilvania sau Banat; bunăoară, cu Funka (pe care şvabii o țin pentru a alunga iarna şi spiritele rele, dar şi pentru a grăbi venirea primăverii) sau cu Fărșangul (Fashing), sărbătoarea de înmormântare a iernii, pe care o întâlnim și în comunitățile românești și maghiare din Țara Bârsei.

Imagini si filmulețe cu „Fuga Lolelor” din Agnita, pot fi vizualizate pe youtube. Iată un exemplu la link-ul de mai jos:

Pentru a afla mai multe, tot ce trebuie este să urmați link-ul: MASCA și MASCARONUL – pentru alungarea răului

text: Andreea Zamfira