fbpx

Specificul local în arhitectură

Arhitectura clădirilor din țara noastră diferă de la o regiune la alta în funcție de specificul local. Acest specific a fost definit de mai multe aspecte dintre care enumerăm:

.

.

Relieful și Clima

  • determină aspectul general al casei, precum și materialele de construcție
  • casele de la munte, supuse intemperiilor și unei clime mai reci, vor fi mai înălțate; acoperișul va avea o pantă mai mare, astfel încât zăpada acumulată să alunece mai ușor. Materialele de construcție vor fi unele rezistente: lemn, materiale ceramice
  • casele de la câmpie, amplasate în apropierea apelor (fluviul Dunărea, Marea Neagră), vor fi mai joase și vor avea acoperișuri mai plate, zăpada fiind un fenomen meteo mai rar. Materiale de construcție sunt mai puțin rezistente: paie, stuf.
  • indiferent de relief, dar dependent de climă, casele vor fi orientate cu ferestrele, prispele și terasele spre soare, în zonele de est, sud și vest; zona de nord fiind rezervată, în special, spațiilor de depozitare
  • în cazul caselor tradiționale, prispele au fost concepute pentru a ține de cald iarna, împotriva vânturilor, și a crea umbră vara, în zilele cele mai călduroase

Resursele naturale

  • Determină materialele de construcție ale caselor
  • În zona de munte se lucrează cu mult lemn datorită existenței pădurilor, în zonele cu cariere de piatră se observă prezența acestui material de construcție, atât la talpa (soclul) și pereții casei, cât și la împrejmuire (garduri), așa cum se întâmplă de exemplu în zona Dobrogei. De asemenea, în zonele umede, de câmpie se lucrează cu stuf.

Influențele etnice

  • Determină apariția unor elemente decorative și tehnici de construcție specifice populațiilor venite din alte zone ale lumii
  • În Transilvania există influența sașilor și secuilor pe care le putem recunoaște în ordinea de amplasare a caselor, în forma acoperișurilor cu fronton triunghiular, cu pinion teșit, în porțile zidite cu poartă și portiță, care creează impresia unui front continuu care nu ne permite să vedem ce se întâmplă în gospodării. Această influența este cu atât mai vizibilă în arhitectura bisericilor cu alte confesiuni decât cea ortodoxă, turnurile impunătoare ale bisericilor evanghelice și zidurile de fortificație fiind elementele cele mai evidente
  • În Dobrogea se observă influența turcilor, a tătarilor în lipsa unei reguli de amplasare a caselor, în locuințele de mici dimensiuni, din materiale mai puțin durabile. La nivel de materiale de construcție sunt prezente piatra, olanele, iar în ceea ce privește arhitectura de cult, minaretele (turnurile moscheilor) sunt cele care semnalează prezențele etnice

Istoria regiunii

  • Determină apariția unor tipologii arhitecturale speciale, legate de apărarea locală, în funcție de cât de dese erau asediile dușmanilor: cetățile, fortificațiile, culele oltenești etc.

Tradițiile / nevoile locale

  • Determină forma, aspectul (elemente decorative cu anumite semnificații), numărul clădirilor dintr-o gospodărie în funcție de moștenirea lăsată copiilor, însurățeilor, în funcție de ocupația locuitorilor, de nevoia de depozitare și adăpostire a materiilor prime și a animalelor
  • Cele mai vizibile din spațiul public din acest punct de vedere sunt fântânile, crucile de hotar, de piatră, gardurile și porțile
  • Porțile: în funcție de regiune diferă dimensiunea acestora datorată unor necesități de funcționare (poarta pentru mașină, carul cu boi, căruța cu cai, utilaje agricole; portița pentru oameni), materialele de construcție (din lemn, din zidărie, din fier, din stuf, din piatră etc.), elementele decorative  / simboluri mistice (în funcție de credințele locale)

Nivelul de dezvoltare și importul stilurilor internaționale

  • Mai ales în zonele urbane, centre universitare, politice și administrative, datorită schimburilor culturale și influențelor etnice, în arhitectură se manifestă stilurile arhitecturale venite dinspre est sau vest.
  • În Țara Românească / Muntenia și Moldova se observă o influență orientală datorată prezenței Imperiului Otoman la granițele acestor regiuni istorice; aceste influențe se regăsesc de exemplu în elementele decorative ale stilului neromânesc. Dinspre vest, pătrund în secolul al XIX-lea și al XX-lea, odată cu urcarea pe tron a regilor României, elemente ale stilurilor europene dezvoltate de-a lungul secolelor: goticul, barocul, rococo, Academismul, Art Deco, Art Nouveau, Modernismul etc. Pentru că acestea au pătruns și s-au manifestat aproape toate în același timp, în România extracarpatică nu putem vorbi despre manifestarea unui stil ci despre eclectism.
  • În Transilvania, apartenența la Imperiul Austro-Ungar face mai vizibilă existența stilului Secession, cu influențe directe din zona vieneză.

text: Ramona Ungureanu

foto: Anca Dină, Ramona Ungureanu, Google maps (imagini din satelit)