fbpx

Cum privim clădirile?

La fel cum spunem despre fiecare om că este unic, același lucru îl putem afirma și în cazul clădirilor istorice. Dar pentru a putea vorbi despre caracterul lor aparte sau despre o identitate proprie, trebuie mai întâi să învățăm să privim. Cum facem asta? Simplu! Cu multă curiozitate și urmărind câteva lucruri de bază care contribuie la definirea caracterului clădirii.

1. Privim clădirea în ansamblu

Pentru a putea observa o clădire în ansamblu, trebuie să ne aflăm la o distanță suficient de mare astfel încât să o cuprindem în întregime cu privirea. În acest punct ne vom concentra asupra aspectului general al clădirii, fără să acordăm însă importanță detaliilor.

Ne vom uita la forma clădirii, a acoperișului, la jocul dintre gol și plin, adică deschiderile ferestrelor și ale ușilor, existența balcoanelor, prezența ornamentelor ce decorează fațada și locul în care acestea sunt amplasate. Încercând să observăm și celelalte laturi ale clădirii (atunci când acest lucru este posibil), vom putea descifra care dintre acestea sunt mai importante. Dar asta nu înseamnă că spatele clădirii nu are nicio valoare, ci doar că nu este atât de important ca fațada de la stradă sau cea pe care se găsește intrarea în casă.

Pe de altă parte, o latură nu foarte importantă poate să aibă o deschidere către spațiul verde al curții sau un alt aspect care să contribuie la caracterul întregii clădiri.

Pentru a avea o imagine de ansamblu a unei clădiri este foarte important să observăm nu doar clădirea în ansamblul ei, cât și poziționarea și orientarea acesteia în spațiul curții sau relația pe care o are cu clădirile din vecinătate.

.

.

2. Privim clădirea în detaliu

Acum e momentul să privim clădirea mai de aproape.

Vom putea vedea astfel detalii ale suprafețelor, ale ornamentelor, vom putea identifica diferitele materiale folosite și modul în care acestea au fost prelucrate pentru a da caracter clădirii. Decorația fațadelor ne poate indica un anumit stil arhitectural, ceea ce ne poate trimite mai departe la perioada în care clădirea a fost construită.

Privind atent ornamentele fațadei, putem să le grupăm în funcție de rolul lor: elemente decorative, ornamente structurale și ornamente funcționale.

Elementele decorative au rolul de a înfrumuseța clădirea prin reprezentările lor:

  • vegetale,
  • zoomorfe (formă de animal / din greacă: zoo-animal, morf-formă),
  • antropomorfe (forme de ființe omenești / din greacă: anthrpos-ființă umană, morf-formă)
  • sau geometrice.

.

În schimb, ornamentele structurale și cele funcționale pot avea, pe lângă rolul lor de bază (structural sau funcțional), și un rol decorativ.

  • De exemplu, coloanele de la intrarea într-o casă susțin frontonul, dar poartă totodată și o decorație ce se înscrie în ornamentica clădirii.
  • Sau dacă privim  marchizele, acoperișurile din sticlă prinse într-o ramă de metal, vom vedea că și ele au un rol funcțional, acela de a proteja intrarea în casă, dar și unul estetic, prin decorațiile elaborate ale metalului și ale sticlei.

Foarte multe dintre elementele funcționale și structurale de pe exteriorul caselor vechi sunt și ele atent decorate în acord cu decorația întregii clădiri

.

3. Privim clădirea cu un ochi critic

Este foarte important ca, pe măsură ce adunăm informații vizuale despre o clădire, să ne conturăm și o părere despre ceea ce vedem.

  • Este o clădire veche?
  • A suferit modificări de-a lungul timpului? Dacă da, respectă acestea caracterul clădirii sau i-au schimbat aspectul și și-a pierdut astfel identitatea?
  • Este asemănătoare cu clădirile vecine?
  • De ce ne place? De ce nu ne place?
  • Ce sentimente ne trezește clădirea atunci când o privim?
  • Am mai văzut alte clădiri care să-i semene?
  • Ne-o vom aminti peste 2-3 zile? Dar peste o lună? Un an, doi? 

Deși pentru a înțelege pe deplin o clădire, este nevoie de mai mult decât a o privi, credem că, înainte de toate, este foarte important modul în care o privim. Iar dacă voi reușiți să răspundeți la întrebările de mai sus, înseamnă că ați învățat să priviți clădirile vechi și să le apreciați, chiar dacă uneori nu se află în cea mai bună stare de conservare.  

Autor text: Laura Hangiu

Imagini: Laura Hangiu, Anca Dină