Zone Construite Protejate (ZCP)
Ne plac Zonele Construite Protejate?
Zona Construită Protejată este o parte istorică dintr-o localitate, determinată de existența unor valori de patrimoniu cultural, istoric, arhitectural, urbanistic, a căror protejare prezintă un interes public. Este declarată ca atare cu scopul reabilitării, conservării și promovării acestor valori de patrimoniu.
ZCP este delimitată topografic și putem spune că îi cunoaștem cartea de identitate: coordonatele geografice, adresa, știm ce străzi are în componența sa și ce clădiri.
Zonele Construite Protejate (ZCP) există în toate localitățile din țară, fie că vorbim despre orașe (mediul urban) sau sate (mediul rural). Acestea sunt delimitate și declarate la inițiativa administrațiilor publice locale (primării) sau centrale (Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației).
Câteva exemple de astfel de Zone Construite Protejate din ţară sunt:
- ZCP Mănăstirea Humor;
- ZCP Sarmizegetusa Regia capitala politică, religioasă şi culturală a Daciei, care a fost instituită pentru protejarea cetății înscrisă ca monument istoric în Lista Patrimoniului Mondial;
- ZCP Cetatea Alba Iulia şi exemplele pot continua.
Pippin ne șoptește și despre ZCP 39, Cartierul Armenesc din București, acolo unde și-a început cătările pentru o căsuță nouă (citește-i aventura în Laura Hangiu, Zborul ZCP 39. Căutarea lui Pippin, Editura ACS, 2019).
Ce face ca aceste Zone Construite să fie protejate?
Și de ce alte zone nu sunt protejate? Până la urmă tot orașul este alcătuit din zone construite.
Diferența este făcută de o concentrare mare de monumente istorice, de existența reperelor urbane (locuri, clădiri foarte cunoscute), a unor bulevarde vechi și reprezentative în dezvoltarea orașului.
Avem ca exemplu Calea Victoriei din București, cunoscută în perioada lui Constantin Brâncoveanu ca Podul Mogoșoaiei, care făcea legătura între moșia domnitorului, Mogoșoaia, și palatul domnesc, amplasat în apropierea Curții Vechi de astăzi. Înaintea domniei lui Constantin Brâncoveanu, Calea Victoriei nu făcea parte din București, fiind cunoscută, pentru porțiunea dintre actualul Cerc Militar si Piața Victoriei ca Drumul Brașovului, iar între Piața Națiunilor Unite și Bd. Elisabeta ca Ulița Mare către Sărindar pentru că ducea la Biserica Sărindar amplasată pe locul Cercului Militar. Vorbim, deci, nu numai despre prezența unor monumente arhitecturale, ci și de locuri încărcate de istorie.
De ce ne plac, așadar, Zonele Construite Protejate?
Ne plac pentru că au o serie de calități:
- a) dezvoltate în timp prin suprapunerea unor straturi istorice, urbanistice și arhitecturale care au respectat în permanență trecutul. Este mai ales cazul zonelor centrale în care diversitatea arhitecturală promovată la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a condus la formarea unui mozaic urban atât de apreciat de turiști și localnici;
- b) dobândite prin dezvoltarea unor zone de locuințe joase, pe un plan prestabilit, cum este cazul parcelărilor reglementate (terenuri de forme și dimensiuni identice), cu mici vile (case identice sau asemănătoare, proiectate de arhitecți cunoscuți) amplasate în zone cu multă vegetație, care formează cartiere atât de dorite de locuitorii orașelor (Vatra Luminoasă, cartierul Cotroceni, centrul istoric Drobeta-Turnu Severin).
Ne plac pentru că sunt diferite de cartierele „dormitor”, ale blocurilor înalte de locuințe, pentru că viața între clădiri în aceste zone este concepută la scară umană, pentru că la tot pasul te simți ca într-o vânătoare de comori urbane, în care descoperi fie bijuterii arhitecturale, case memoriale, fie mici oaze verzi (Grădina Icoanei, Parcul Ioanid, București), fie spectacole ale vieții urbane (cum a fost cazul peretelui pictat de pe strada Arthur Verona devenit o tradiție a cunoscutului eveniment Street Deliverey, București; calcanul pictat a dispărut ca urmare a desființării clădirii).
Voi ați vizitat vreodată o astfel de Zonă Construită Protejată?
text: Ramona Ungureanu, urbanist
foto: Ramona Ungureanu, Laura Hangiu