Cum să confecționezi un zmeu

Materiale necesare:

● coală de hârtie 30×42 cm
● 2 bețe/scândurele de lemn 54 cm (spetezele)
● 1 băț de lemn 32 cm (capul)
● 1 băț de lemn 26 cm (birlicul)
● acuarele, pensulă/carioci/creioane colorate
● lipici
● ață rezistentă și ac mare

Construcția zmeului

1. Spetezele (scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului) trebuie să fie înguste (maxim 1,5 cm) și flexibile, netede, de obicei din brad, drepte pe partea care se lipește de hârtie și puțin bombate pe partea cealaltă. Greutatea lor trebuie să fie cam aceeași pentru că altfel zmeul nu se va înălța bine și se va clătina în partea în care speteaza va fi mai grea.
Cele două speteze, bețele cele mai lungi, cele de 54 cm, se vor lipi pe fața hârtiei astfel încât să formeze un X, ale cărui brațe vor ieși puțin în afara hârtiei.

2. Capul zmeului, bățul de 32 cm, se lipește pe spatele hârtiei, în partea de sus, de-a lungul laturii (orizontal), lăsând cele două capete să iasă în afara hârtiei.

3. Birlicul, bățul cel mai scurt, cel de 26 cm se lipește vertical, puțin mai jos de mijlocul spetezelor (punctul în care acestea se încrucișează) mergând în sus, unde vârful birlicului va intra sub cap.

Decorarea zmeului

4. După ce s-au lipit spetezele, capul și birlicul și după ce se usucă foarte bine lipiciul, se așează pe fața zmeului un rotocol, colțurile și alte decorații care se lipesc la rândul lor. Acestea se decupează din hârtii colorate sau pot fi colorate de copil după bunul plac. Rotocolul se pune drept în mijlocul zmeului, pe față, acolo unde se încrucișează spetezele. Colțurile se pot lipi fie pe două dintre colțurile zmeului, fie pe toate patru. Se pot înșira pe ață bucăți de hârtie colorată tăiate în forme diverse, neregulate care se vor agăța de colțurile zmeului. Deasupra, dedesubtul sau de-o parte și de alta a rotocolului se lipesc inițialele copilului și se desenează soarele, luna sau stelele.

Important:
Dacă birlicul se face mai scurt, atunci zmeul „n-are astâmpăr și va juca în toate părțile”. Dacă birlicul se va ciopli mai lung, astfel încât lungimea lui să depășească mijlocul spetezelor ”va sta drept ca lumânarea” atunci când va fi înălțat.
Dacă birlicul va fi și mai lung, de sus până jos, atunci se vor pune după capete, unul sus și unul jos ceea ce va face ca zmeul să vâjâie mai tare.

Gura zmeului

După ce toate aceste lipituri s-au uscat, se face gura zmeului. Acest meșteșug este cel mai importat.

5. Se ia o ață mai mare decât lungimea hârtiei care va lega cele două colțuri de sus ale zmeului și se va măsura ca mijlocul acesteia să ajungă până la punctul de intersecție al spetezelor. Legătura va prinde și cele două capete ale spetezelor.

6. Apoi, în zona centrală, la intersecția spetezelor se va înțepa hârtia în două puncte și se va trece o ață prin aceste găuri care va prinde împreună cele două speteze și birlicul.

7. Capetele acestei aței se vor lega cu mijlocul aței de la capul zmeului astfel încât să formeze, deasupra zmeului, un fel de linii ale unei piramide. Este important să verificăm înainte de a strânge bine nodul dacă mijlocul aței ce vine de la colțurile de sus ajunge la punctul de încrucișare al spetezelor și dacă ața ce leagă birlicul și spetezele împreună ajunge până aproape de capătul de sus al birlicului.

Important:
Dacă ața de la mijlocul zmeului ajunge până la capătul de sus al birlicului, gura zmeului nu e bună, „zmeul face capace”, adică se întoarce atunci când este înălțai și cade. Pentru a face un zmeu suitor această ață trebuie să fie mai scurtă, să rămână aproape două degete până la capătul birlicului. Daca vrem un zmeu trăgător, va trebui să rămână o distanță de trei degete până la capătul birlicului.

Pârâitoarea

Pârâitoarea sau vâjâitoarea se face în felul următor:

8. Se ia o fâșie de hârtie mai scurtă decât lățimea zmeului și lată de aproximativ două, trei degete care se împăturește de-a lungul mijlocului și se lipește lăsând loc pe mijloc cât pentru a trece grosimea unei ațe. Se rotunjește la margini.

9. Ață se leagă, pe spatele zmeului, de cele două colțuri ale capului. Cu mare atenție, pentru a nu-l rupe, se tensionează capul zmeului astfel încât părăitoarea să se poată mișca și roti în voie în jurul aței.

Bine de știut:
Dacă zmeul este mai mare și dacă copilul dorește ca acesta să fie mai trainic îi va lipi o sfoară pe marginea hârtiei din care se face zmeul, de jur-împrejur, Lipitura se face pe spatele zmeului îndoind marginea hârtiei peste sfoară.

Coada zmeului

10. Pentru a face coada, se leagă o ață (mai lungă decât lățimea zmeului) de cele două colțuri de jos ale zmeului. De această ață se leagă coadă făcută din fâșii de cârpă, lungi și înguste sau din hârtie pliată în diferite forme, dar care vor trebui distribuite uniform pentru a nu dezechilibra zmeul. Dacă vântul este puternic atunci coada va trebui să fie mai grea, iar dacă este mai domol coada va fi mai mică, căci altfel nu se va înălța.

Cum se înalță zmeul

11. Pentru a înălța zmeul este nevoie de o ață lungă și rezistentă care se va lega de gura zmeului, iar celălalt capăt se va înșira pe un băț, în forma cifrei 8. Acestui băț i se spune păpușoi.
Zmeul se ține în felul următor: se apucă zmeul cu mâna dreaptă de ața gurii, de lângă încrucișarea spetezelor, iar cu mâna stângă de unul din colțurile de jos astfel încât zmeul să stea drept. De cum începe să bată vântul, cel ce-l înalță strigă: „Lasă!” și-l aruncă în vânt pentru a-l ridica.

12. Zmeul meu

jucărie de vară – Jucării și jocuri de Petre Ispirescu, 1885

Acest text se regăsește în cartea „În inima satului. Pippin zboară la ţară“, autori: Laura Hangiu, Andreea Zamfira, Ramona Ungureanu, Aura Venin, Aura Eftimie, Maria-Magdalena Drobotă, Anca Dină; volum coorodnat de Anca Dină, Editura ACS ,Bucureşti, 2020