fbpx

Comunitățile umane – Solidaritățile

Calea Victoriei din București într-o zi de sărbătoare – perioada interbelică

După ce am aflat câteva dintre caracteristicile comunităților „calde” și „reci”, ne putem întreba cum diferă sentimentele de solidaritate specifice celor două.

Spuneam în articolul despre comunități că iubirea și afecțiunea nu sunt absente în „comunitățile reci” dar se manifestă diferit. Așa și sentimentul de solidaritate, el persistă în „comunitățile reci” și, extrapolând, în societățile moderne însă cunoaște alte forme. Solidaritățile pe care se întemeiază comunitățile „calde” ar putea fi considerate drept naturale, iar cele care stau la baza „comunităților reci” ar putea fi descrise ca fiind artificiale.

  • Așadar, în comunitățile de altădată (ca și în cele tradiționale pe care le întâlnim încă în mediul rural), oamenii interacționau mai puțin în acord cu normele scrise sau nescrise ale conformismului social, ci liber, dezangajat, după bunul plac, fără a ține cont cu strictețe de regulile de politețe, de ierarhiile sociale.
  • Mai mult, voința naturală a indivizilor era factorul primordial care stătea la baza acțiunilor comune: ajutorarea celor nevoiași, îngrijirea spațiilor verzi comune, repararea bisericii etc.
  • În „comunitățile reci” și, de altfel, în societățile moderne, marea majoritate a relațiilor dintre oameni pot fi asemănate foarte bine cu cele contractuale, cu acelea care respectă termenii stabiliți de un act scris. De această dată, acțiunea comună a indivizilor este motivată mai degrabă rațional decât afectiv.
  • Oamenii se asociază cu Ceilalți mai degrabă pentru atingerea unor scopuri precise decât pentru împlinirea sentimentului de apartenență la un tot: comunitatea umană.

Un citat celebru:

„Ceea ce îl împiedică pe om să acceadă la fericire nu ține de natura sa, ci de artificiile civilizației.”

În original: „Ce qui empêche l’homme d’accéder au bonheur ne relève pas de sa nature, mais des artifices de la civilisation.” (Claude Lévi-Strauss, Tristes Tropiques, 1955)

La final, mai trebuie spus că, fără îndoială, cele două tipuri de comunități, „calde” și „reci”, așa cum au fost descrise, nu pot fi întâlnite întocmai în viața de zi cu zi. Realitatea este mult mai complexă decât o putem descrie noi aici, în câteva rânduri.
În zilele noastre, cel mai probabil, trăsături ale „comunităților calde” se împletesc cu trăsături ale „comunităților reci” și invers. O comunitate derivă dintr-o alta, a doua o înlocuiește pe cea dintâi sau se schimbă și ea după modelul celeilalte.


Lumea este în continuă schimbare. Noul și vechiul își împrumută reciproc hainele și străbat împreună drumul spre mai departe.

autor text: Andreea Zamfira