Patrimoniul cultural?!

Patrimoniul definește o serie largă de bunuri moștenite, iar pentru a fi mai ușor de gestionat acestea au fost împărțite pe categorii.

Știai că?

Patrimoniul cultural se clasifică în:

– patrimoniu material: mobil (tablouri, obiecte ce pot fi mutate) și imobil (case, palate, biserici)
– patrimoniu imaterial
(obiceiuri, datini, meșteșuguri)


Înainte de toate, natura însăși a fost tare darnică cu noi. Iar darurile ei cele mai de preț se numesc fie rezervații naturale (Delta Dunării), fie specii protejate, fie chiar ape, munți, copaci și tot ceea ce înseamnă resursă naturală. Acestea toate intră în categoria Patrimoniului natural.

Lucrurile făurite de bunii și străbunii noștri au fost grupate într-o altă categorie numită Patrimoniul cultural. Se numește cultural pentru că fiecare dintre lucrurile care îl alcătuiesc reprezintă cultura oamenilor care l-au creat și implicit a zonelor în care aceștia locuiau în diferite perioade de timp.

Tocmai de aceea patrimoniul este specific fiecărei regiuni, țări și zone. El este cel care conferă ientitate istorică și culturală și atestă capacitatea creatoare a unui popor.

Legăturile între popoarele lumii au atras cu sine și influențe culturale, dar ele sunt interpretate și adaptate locului în care au fost create. Raportat la perioade de timp, la nivel mondial așa s-au născut stilurile în artă.
Patrimoniul cultural este compus din patrimoniul material și imaterial.
Cel material, adică cel ce poate fi atins, se referă atât la operele de artă, care se găsesc expuse în muzee, sau în colecții particulare, ori straiele și diferite obiecte (cărți, covoare, linguri, mânere de ușă… orice îți poți închipui), cât și la operele mai mari, cum sunt construcțiile istorice – case tradiționale, monumente istorice ș.a.


Materialele din care sunt făcute acestea sunt și ele diverse – lemn, piatră, hârtie, pânză, piele, metal) -, și de aceea obiectele de patrimoniu au rezistență diferită.

Cât despre patrimoniul imaterial, însăși denumirea ne spune că nu este vorba despre ceva pe care să îl ții în mână sau să-l atingi, dar poți să îl vezi și să-l auzi. Ce poate fi? Ai ghicit! Este vorba despre dansurile populare specifice unor zone (de exemplu Dansul Călușului din Telorman, Gemparalele din Oltenia ș.a.), obiceiuri și datini (Plugușorul, șezătoarea), meșteșuguri (torsul, țesutul, cusutul, cioplitul, olăritul).

Patrimoniul cultural în ansamblu este cel care ne definește, ne arată că ne-am născut dintr-un popor cu un anume grad de cultură și civilizație și că avem nu numai în istoria timpului, dar și în istoria culturală locul nostru.

El este cel care vorbește fără cuvinte despre cum am fost și cum suntem noi.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *