Zamfira

În județul Prahova, pe malul Teleajenului, un monument important te așteaptă să îl viziteți: Mănăstirea Zamfira.

Biserica este ctitorită pe la 1743 de două femei, Zamfira – soția unui om de încredere a lui Brâncoveanu și Smaranda Bălăceanu (nora Zamfirei).
În curtea mănăstirii poți admira chiliile construite în stil tradițional – bine păstrate, lemnărie frumos modelată, flori atent îngrijite de măicuțe.
Când vei intra în biserică vei descoperi pictura lui Nicolae Grigorescu realizată pe vremea când avea doar 17-18 ani împreună cu fratele său Gheorghe.

Bine de știut
Nicolae Grigorescu a intrat ucenic în atelierul unui pictor – Anton Chladek – încă de la 10 ani? Ucenicii aveau diferite sarcini – de la pregătitul materialelor pentru pictor, la contribuție în lucrările artiștilor, pe măsură ce stăpâneau tehnicile de pictură. Astfel, un ucenic putea realiza elementele mai puțin importante ale unei lucrări: fonduri, peisaje sau chiar personaje, iar maestrul – pictorul adică, realiza portretele și ce era mai important în lucrarea respectivă.
În felul acesta se învăța pictura pe vremea când un învățământ de specialitate nu exista.
Grigorescu a avut însă șansa, rară în epoca sa, de a urma și o școală de arte, la Paris (École nationale supérieure des beaux-arts) pentru 5 ani, începând cu 1861.

Pe urmele lui Nicolae Grigorescu

O lucrare monumentală din vremea tinereții, realizată de Nicolae Grigorescu în anii 1860-1861 tot în județul Prahova, înainte de a pleca la Paris, este pictura murală a interiorului bisercii Sfântul Gheorghe din Puchenii Mari. Cei care au ridicat această biserică – boierul Niculae Niculescu (căpitan de dorobanți) împreună cu soția Smaranda, fiul lor Gheorghe și nora acestora Ana a căror imagine de familie votivă este zugrăvită în biserică, cunoșteau cu siguranță realizările pictorului Nicolae Grigorescu de la Zamfira și Agapia și activitatea din atelierele de la Mănăstirea Căldărușani. Dacă ești în trecere de la București spre Ploiești și te oprești la această biserică, nu te da bătut dacă nu o găsești deschisă. Cu puțină străduință poți să găsești pe cineva care să te îndrume cum să faci ca ușa să ți se deschidă.
În graba pregătirilor de plecare spre capitala artelor de la acea vreme – Paris, lui Grigorescu îi rămâne tamburul turlei nepictat. După întoarcerea în țară, celebrul pictor se va ocupa mai mult de pictura de șevalet, astfel încât acest tambur al turlei va fi decorat abia în 1935 de un alt pictor – Dimitrie Belizarie. El intervine și asupra intregului ansamblu pictat în ulei în idea de a remedia urmele degradărilor survenite în decursul celor aproximativ 75 de ani.
Continuând pe urmele lui Nicolae Grigorescu, ne-am gândit că poate vei dori să vezi și lucrări de patrimoniu mobil, tablouri create de mâna artistului, sau poate dorești să te oprești chiar în locul unde maestrul Grigorescu a locuit pentru un timp. Astfel, primești invitația noastră la Casa Memorială „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Reprezentări de ciobănași, țărăncuțe sau care cu boi pot fi admirate chiar în atelierul de odinioară al artistului. Poți vedea și obiecte după care artistul s-a inspirat în operele sale, piese de mobilier și camera amenajate așa cum au fost odinioară, pe vremea când artistul a trăit în acest loc.

Text de Aura Eftimie, Anca Dină, Maria-Magdalena Drobotă

* Acest text se regăsește în cartea „În inima satului. Pippin zboară la ţară“, autori: Laura Hangiu, Andreea Zamfira, Ramona Ungureanu, Aura Venin, Aura Eftimie, Maria-Magdalena Drobotă, Anca Dină; volum coorodnat de Anca Dină, Editura ACS, Bucureşti, 2020